Yoga
lit. „a înjuga, a uni”
O disciplină spirituală hindusă de unire a corpului, minții și divinului — iar în Occident, mai ales partea cu întinderi.
Origine
Yoga clasică, codificată în Yoga Sutrele lui Patanjali (~secolul al IV-lea d.Hr.), are opt membre: restricții etice, observații, postură, controlul respirației, retragerea simțurilor, concentrare, meditație și absorbție. Posturile fizice (asana) sunt doar a treia membră. Stilul atletic, fierbinte și transpirant pe care îl practică majoritatea occidentalilor — vinyasa, ashtanga, Bikram etc. — este în mare măsură o sinteză a secolului XX, îmbinând posturi clasice cu tradiții europene de gimnastică și culturism.
Folosire modernă
O industrie globală de miliarde de dolari. „A face yoga” înseamnă aproape întotdeauna practica asana; membrele filozofice și meditative supraviețuiesc în studiouri serioase și în ashramuri. „A yoghi” ca verb („am yoghi azi-dimineață”) e semnul cât de profund s-a anglicizat cuvântul.
Etichete