Liberalism
Tradiția politică construită în jurul libertății individuale, egalității în fața legii, consimțământului celor guvernați și limitelor puterii statului — ideologia fondatoare a democrațiilor occidentale moderne.
Origine
Liberalismul clasic (Locke, Adam Smith, Mill în secolele XVIII–XIX) a accentuat drepturile individuale, toleranța religioasă, piețele libere și guvernarea constituțională. „Liberalismul social” al secolului XX (New Deal-ul lui FDR, statul social Beveridge din Marea Britanie) a adăugat reglementare, redistribuire și o plasă de siguranță. Cuvântul este acum genuin confuz transfrontalier: în SUA „liberal” înseamnă centru-stânga; în cea mai mare parte a Europei și Americii Latine „liberal” înseamnă liberal-clasic, adică pro-piață și adesea centru-dreapta; în mass-media de stat rusă, „liberal” înseamnă trădător occidentalist.
Folosire modernă
Foarte dependent de context. „Liberal” în media conservatoare americană este insultă pentru adversar („the libs”); în campusurile universitare americane este o nemulțumire moderată. „Neoliberalism” — folosit aproape exclusiv de critici — etichetează politicile post-1980 de piață liberă. „Democrație liberală” ca expresie rămâne descriptorul standard al ordinii politice occidentale.
Etichete