Democrație
lit. „puterea poporului”
Un sistem de guvernare în care puterea aparține cetățenilor, direct sau prin reprezentanți aleși.
Origine
Cuvântul vine din grecescul dēmos („popor”) și kratos („putere”). Atena antică (în jurul anului 508 î.Hr.) a practicat democrația directă — bărbații cetățeni adulți votau personal legile, juriile și războaiele — deși femeile, sclavii și străinii (cea mai mare parte a populației) erau excluși. Democrația modernă este preponderent reprezentativă: cetățenii aleg oficiali care votează în numele lor. Revoluțiile americană și franceză au transformat-o în idealul occidental dominant în secolul XVIII; al „treilea val” de democratizare din secolul XX a răspândit-o în sudul Europei, America Latină, Europa de Est și o parte din Africa și Asia.
Folosire modernă
Cuvântul cel mai disputat din vocabularul politic — fiecare guvern, inclusiv cele autoritare, se autodeclară „democrație”. „Democrație liberală”, „democrație iliberală”, „regres democratic”, „indice de democrație” sunt toate expresii standard. Invocat constant în argumentele despre dreptul de vot, redesenarea circumscripțiilor și integritatea alegerilor. Replica lui Churchill — „cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte” — este citată la fiecare ciclu electoral.
Etichete