Bill of Rights
Primele zece amendamente la Constituția SUA, ratificate în 1791, care enumeră drepturile de bază — exprimare, religie, port-armă, garanțiile procedurale, judecata de către un juriu — pe care guvernul federal nu le poate încălca.
Origine
Antifederaliștii au refuzat să ratifice Constituția din 1787 dacă nu se adăuga o listă explicită de drepturi protejate. James Madison a redactat douăsprezece amendamente; zece au fost ratificate până în 1791. Primul Amendament protejează religia, exprimarea, presa, întrunirea și petiția; al Doilea, portul de arme; al Patrulea, intimitatea față de percheziții; al Cincilea și al Șaselea, procedura penală; al Optulea interzice pedepsele crude și neobișnuite; al Zecelea rezervă statelor (sau poporului) orice putere nedelegată guvernului federal. Lista era inițial o limită doar pentru guvernul federal; prin Amendamentul 14 (1868) și o lungă serie de hotărâri ale Curții Supreme, se aplică acum și statelor — proces numit „incorporare”. Expresia „Bill of Rights” este mai veche — Bill of Rights-ul englez din 1689, după Glorioasa Revoluție, a furnizat atât numele, cât și câteva dintre ideile de bază.
Folosire modernă
Citat universal în discursul american drept podeaua libertății americane — „drepturile din Primul Amendament”, „a invoca Al Cincilea”, „crud și neobișnuit”, „drepturile din Al Doilea Amendament” sunt expresii uzuale. Dezbaterile despre libertatea de exprimare din întreaga lume tind să importe raționamentul din Primul Amendament chiar și acolo unde nu se aplică juridic. Pergamentul original este expus alături de Declarație și Constituție la Arhivele Naționale.
Etichete