Aladin și lampa fermecată
Băiatul sărac care freacă o lampă și primește un duh care îi împlinește dorințele — și învață, mai devreme sau mai târziu, să fie atent ce-și dorește.
Origine
Ca și Ali Baba, povestea lui Aladin este una dintre adăugirile lui Galland la „O mie și una de nopți” de la începutul anilor 1700 — plasată în „China”, dar cu o distribuție arabă și un cadru islamic. Un vrăjitor îl păcălește pe Aladin să recupereze o veche lampă de ulei dintr-o peșteră; se dovedește că lampa conține un djinn (duh) legat să-l slujească pe cine o ține. Aladin câștigă o prințesă, un palat și necazuri. Filmul Disney (1992) i-a dat lumii moderne un duh albastru, vorbăreț, interpretat de Robin Williams, și a rescris memoria culturală.
Folosire modernă
„Trei dorințe de la un duh” este experimentul de gândire implicit pentru a întreba ce prețuiește cu adevărat cineva. „A freca lampa” = a încerca să extragi ceva improbabil dintr-un sistem încăpățânat. „O lume nouă” este melodia pe care majoritatea o știu fără să vrea. „Ai grijă ce-ți dorești” este morala pe care povestea originală o ia mult mai în serios decât desenul animat.
Etichete