Zero
Numărul pentru „nimic” — și una dintre cele mai consecințiale invenții conceptuale din istoria omenirii.
Origine
Un simbol pentru nimic ca marcator de poziție apare în sistemele babilonian și maya, dar zero ca număr cu care poți face calcule — adunare, scădere, înmulțire — a fost dezvoltat în India în jurul secolului al V-lea d.Hr., formalizat de Brahmagupta în 628. Matematicienii arabi l-au dus spre vest; a ajuns în Europa în secolul al XII-lea prin traduceri, unde a fost inițial privit cu suspiciune (unele orașe italiene l-au interzis ca fiind suspect pentru contabilitate). Fără zero, nu există notație pozițională, nu există algebră, nu există calcul diferențial și nu există calculatoare.
Folosire modernă
„Pornind de la zero”, „joc cu sumă zero”, „toleranță zero”, „sub zero”, „pacientul zero” — numărul este mobilier conceptual. Programatorii se ceartă la nesfârșit dacă tablourile ar trebui să înceapă de la zero sau de la unu. Istoria lui zero este o temă recurentă de matematică populară; cartea canonică este „Zero” de Charles Seife (2000).
Etichete