Wabi-sabi
Estetica japoneză a găsirii frumuseții în imperfecțiune, impermanență și în urmele lăsate de timp și de folosire.
Origine
Două idei estetice vechi și distincte — wabi (simplitate rustică, liniște) și sabi (patina și singurătatea lucrurilor îmbătrânite) — care s-au contopit secole de-a rândul, mai ales prin ceremonia ceaiului și meșteșugurile influențate de zen. Un bol de ceai crăpat, o piatră acoperită de mușchi, un stâlp de lemn măcinat de vreme: toate poartă felul de frumusețe pe care wabi-sabi îl numește. Cartea lui Leonard Koren din 1994 a introdus conceptul publicului occidental din design.
Folosire modernă
Acum, vocabular standard în designul de interior, fotografie și scrierile despre produs. Invocat adesea pentru a justifica păstrarea cănii ciobite sau a mesei zgâriate. Popularitatea cuvântului în Occident l-a aplatizat oarecum la „șic rustic”; originalul poartă o melancolie mai profundă față de timp.
Etichete