Teorema lui Pitagora

În orice triunghi dreptunghic, a² + b² = c² — pătratele celor două catete însumate dau pătratul ipotenuzei.

Origine

Numită după Pitagora (c. 570–495 î.Hr.), deși tăblițe babiloniene arată că relația era cunoscută cu o mie de ani înaintea lui. Pitagora și discipolii săi erau o semi-sectă ciudată — credeau că numerele sunt substanța realității, refuzau să mănânce fasole și se zice că ar fi înecat un membru care a dovedit existența numerelor iraționale. Există peste 400 de demonstrații cunoscute ale teoremei, inclusiv una a unui viitor președinte american (James Garfield, 1876).

Folosire modernă

Singura bucată de geometrie pe care o mai țin minte cei mai mulți adulți. Folosită drept exemplu canonic de „ceva ce am învățat la școală” și gluma standard pe piatra funerară a matematicii. Apare implicit ori de câte ori măsori o diagonală — dimensiuni de televizor, ecrane, planuri de cameră, distanțe pe o hartă plată.

În context

Etichete

Înrudite