Pi (π)
Raportul dintre circumferința unui cerc și diametrul său — un număr irațional care începe cu 3,14159… și nu se termină și nu se repetă niciodată.
Origine
Pi a fost studiat de aproape 4.000 de ani. Babilonienii îl aproximau la 3,125; egiptenii la 3,16; Arhimede (c. 250 î.Hr.) l-a încadrat între 3,1408 și 3,1428 folosind poligoane înscrise în cercuri. Litera grecească π a fost folosită pentru prima dată de William Jones în 1706 și popularizată de Euler. A fost dovedit irațional în 1761 și transcendent (nu este rădăcina niciunui polinom) în 1882. Supercalculatoarele moderne l-au calculat la peste 100 de trilioane de cifre.
Folosire modernă
14 martie (3/14) este Ziua lui Pi — sărbătorită cu plăcinte, concursuri de recitare și glume obligatorii ale profesorilor de matematică. Pi apare mult dincolo de cercuri: în probabilitate, în ecuația perioadei unui pendul, în principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Memorarea multor cifre ale lui pi este un reper recurent al tocilarilor.
Etichete