Sublimare

Redirecționarea unui impuls inacceptabil într-o muncă util social — artă, sport, știință, ambiție.

Origine

Cel mai măgulitor mecanism de apărare al lui Freud și cel cu care era cel mai mulțumit. Furia devine box; pofta devine poezie de dragoste; aceeași energie care altfel te-ar coroda construiește o carieră sau o operă. Credea că sublimarea este motorul din spatele celei mai mari părți a civilizației. Termenul vine din chimie: o substanță care trece direct din solid în vapori, sărind peste lichid — energie care își schimbă forma.

Folosire modernă

Folosit casual oricând cineva își canalizează vizibil o tulburare personală în producție. „Și-a sublimat despărțirea într-un roman.” Invocat adesea pe jumătate admirativ, pe jumătate prevenitor, despre cei dependenți de muncă și sportivii obsesivi.

În context

Etichete

Înrudite