Reductio ad Absurdum
lit. „reducere la absurd”
Un argument care infirmă o afirmație arătând că ea duce logic la o concluzie absurdă sau contradictorie.
Origine
O tehnică standard în logica clasică și în geometria greacă. Euclid o folosește constant: presupune opusul a ceea ce vrei să demonstrezi, derivă o contradicție, conchide originalul. Numele latin este medieval. Nu este în sine o eroare logică, dar e confundat uneori cu mișcarea de tip om-de-paie a caricaturizării unei poziții până la absurd.
Folosire modernă
Standard în filozofie, matematică și argumentarea riguroasă. Adesea invocată liber — „asta e o reductio” — pentru a arăta că poziția adversarului duce undeva unde acesta n-ar accepta să ajungă. Decantată din rigoare, este, practic, „dacă urmăm logica ta, iată locul prostesc unde ajungem”.
Etichete