Niciun om nu e o insulă
Versul care spune că nimeni nu stă singur — fiecare pierdere diminuează întregul continent.
Origine
Meditația XVII a lui John Donne (1624), scrisă în timpul convalescenței sale după o boală aproape fatală. Pasajul este proză, nu vers, dar este tratat în mod normal ca poezie: „Niciun om nu e o insulă, întreagă în sine; fiecare om este o bucată din continent, o parte din întreg... moartea oricărui om mă diminuează, pentru că sunt implicat în omenire”. Următoarea propoziție este „așadar nu trimite niciodată să afli pentru cine bat clopotele; bat pentru tine”.
Folosire modernă
Citat la comemorări, în declarații de solidaritate, în argumente împotriva individualismului extrem. Folosit (adesea fără atribuire) de oricine, de la pagini corporative de DEI la politicieni care pledează pentru acțiune colectivă. Cel mai durabil citat din proza devoțională engleză.
Etichete