Marketing aspirațional
Vinzi identitatea, statutul sau stilul de viață promis de produs, nu produsul în sine — cumpără asta și devino acel om.
Origine
Principiul a fost surprins de vânzătorul Elmer Wheeler în 1937: „vinde sfârâitul, nu friptura”. Caracteristicile reale ale produsului contează mai puțin decât sinele mai bun pe care ți-l imaginezi deținându-l. Reclamele la parfum vând dorință, nu miros; reclamele la mașini vând libertate, nu cutii de viteze; „Just Do It” de la Nike îți vinde înapoi propria voință. Pitch-ul atașează brandul de cine vrei să fii, ca să cumperi să pară un pas spre acel om.
Folosire modernă
Modul dominant al publicității premium și de lifestyle, supraalimentat de influencerii care modelează literalmente viața aspirațională în jurul unui produs. Apple, Nike și brandurile de lux funcționează aproape în întregime pe el. Oamenii îl numesc acum cu oarecare ironie („nu cumpăr pantofi de alergat, cumpăr fantezia de a alerga”), conștienți că li se vinde o identitate și întinzând cardul oricum.
În context
Reclama nu arată niciodată specificațiile mașinii — vinde versiunea ta care o deține.— uz comun