expresie
Criză Existențială
Un moment în care simțul cuiva pentru sens, identitate sau scop se prăbușește.
Origine
Termen apărut din existențialismul secolului al XX-lea — Kierkegaard, Heidegger, Sartre, Camus — care descrie spaima ce însoțește confruntarea cu libertatea, mortalitatea sau lipsa de sens.
Folosire modernă
Folosit (în cea mai mare parte lejer) pentru orice, de la o evaluare la mijlocul vieții, până la decizia dacă să răspunzi cuiva la un mesaj.
În context
Cititul știrilor la 2 noaptea este un declanșator sigur al crizei existențiale.— uz comun
Etichete
sens
anxietate