Căderea Constantinopolului
Cucerirea otomană a Constantinopolului în 1453, care a pus capăt Imperiului Bizantin.
Origine
După un asediu de 53 de zile, Sultanul Mehmed al II-lea a străpuns zidurile Constantinopolului cu tunuri uriașe, ucigându-l pe ultimul împărat bizantin și încheind o tradiție politică romană care se întindea până la Augustus. Orașul a devenit Istanbul și capitala unui Imperiu Otoman care avea să modeleze Orientul Mijlociu și Balcanii aproape cinci secole. Cărturarilor greci care au fugit spre Vest li se atribuie adesea grăbirea Renașterii italiene.
Folosire modernă
Reper standard pentru sfârșitul Evului Mediu și începutul erei moderne. Asediul este invocat în istoria militară drept punctul de cotitură când tunurile cu praf de pușcă au făcut zidurile de piatră inutile, iar data „1453” poartă în memoria greacă și ortodoxă aceeași greutate pe care „1492” o poartă în cea spaniolă.
În context
Precum Constantinopolul în 1453, vechea arhitectură nu putea ține piept noii artilerii.— analiză strategică
Etichete