expresie
latină
Bona Fide
/ˌboʊnə ˈfaɪdi/ sau /ˌboʊnə ˈfaɪd/
lit. „de bună-credință”
Genuin, autentic, real.
Origine
Inițial un termen juridic în dreptul roman pentru acțiunile întreprinse cu sinceritate, fără intenție de înșelare. A călătorit în dreptul englez și de acolo în vorbirea cotidiană.
Folosire modernă
Folosit ca adjectiv pentru a garanta autenticitatea unui lucru. „Un expert bona fide”, „un hit bona fide”. Adesea scris greșit „bonafide”.
În context
E o vedetă rock bona fide acum.— jurnalism muzical
Etichete
autenticitate
juridic