Băiatul care a strigat „Lupul!”

Un mincinos descoperă, prea târziu, că nimeni nu-l mai crede atunci când amenințarea e reală.

Origine

O fabulă a lui Esop. Un păstor se distrează strigând fals că un lup atacă turma. Sătenii vin în fugă de fiecare dată; de fiecare dată râde de ei. Când apare cu adevărat un lup, strigătele sale sunt ignorate. Turma este mâncată — în unele versiuni, și băiatul.

Folosire modernă

Acuzație standard în jurnalism și politică pentru oficiali, comentatori sau instituții care-și pierd credibilitatea după prea multe alarme false — „au strigat lupul de atâtea ori încât nimeni n-a mai ascultat când conta”. Adesea invocată alături de Cassandra, care e problema inversă.

Etichete

Înrudite