Ancorarea prețului
Arăți întâi un număr mare, ca prețul real să pară un chilipir prin comparație — tăietura aceea cu „a fost 200 lei, acum 99 lei”.
Origine
Construită pe biasul de ancorare documentat de Daniel Kahneman și Amos Tversky în 1974: primul număr pe care îl vezi îți trage estimarea spre el, chiar și când e arbitrar. Comerțul funcționează pe asta. Prețul „inițial” tăiat, prețul recomandat de producător pe care aproape nimeni nu-l plătește, ceasul de 5.000 lei așezat lângă cel de 500 ca să-l facă pe cel ieftin să pară rezonabil — toate sunt ancore. Prima cifră îți resetează simțul a cât costă „normal”.
Folosire modernă
Peste tot unde se afișează prețuri. „Față de”, „preț recomandat” și reducerea permanentă care nu se termină niciodată sunt ancorare la vedere. Meniurile pun un fel de mâncare absurd de scump ca să le facă pe celelalte să pară modeste. Oamenii o observă acum („e doar o ancoră, n-a costat niciodată 200”) — ceea ce nu o oprește să funcționeze, fiindcă comparația se întâmplă înainte să apuci să te cerți cu ea.
În context
A fost 199,99 lei — Acum 79,99 lei. Economisești 120 lei!— etichetă de preț