cuvânt
Țap Ispășitor
O persoană pusă să poarte vina altora.
Origine
Din Leviticul 16: în Ziua Ispășirii, marele preot transfera simbolic păcatele poporului unui țap, care era apoi alungat în pustiu. Cuvântul a intrat în engleză prin traducerea lui William Tyndale din secolul al XVI-lea.
Folosire modernă
Folosit constant în politică, la locul de muncă și în familii — oriunde vina este mutată de la cel responsabil către o țintă convenabilă.
În context
Managerul de mijloc a devenit țapul ispășitor pentru un eșec care a început la vârf.— uz comun
Etichete
vină
ritual