concept
și în: Filozofie și psihologie
Sindromul Stockholm
Legătura emoțională a unui captiv cu răpitorul său.
Origine
Numit după un jaf bancar din Stockholm din 1973, în care patru ostatici, ținuți timp de șase zile, și-au apărat răpitorii după eliberare — refuzând chiar să depună mărturie împotriva lor. Criminologul Nils Bejerot a inventat termenul. Realitatea psihologică a fenomenului este contestată, dar metafora a fost de neoprit.
Folosire modernă
Folosit (adesea lejer) pentru oricine apără pe cineva sau ceva care îi face rău — un șef rău, un partener abuziv, un software frustrant în care a investit prea mult timp.
În context
Sunt pe codebase-ul ăsta de atâta timp încât am sindromul Stockholm.— umor ingineresc
Etichete
psihologie
captivitate
loialitate