Persistența memoriei
Mica pictură a lui Dalí înfățișând ceasuri de buzunar care se topesc peste o ramură, marginea unei mese și o formă vag umană — imaginea canonică suprarealistă.
Origine
Salvador Dalí a pictat-o în 1931 la Paris. Pânza este surprinzător de mică (24 × 33 cm). Peisajul este coasta catalană din apropierea casei lui din Port Lligat. Dalí a spus că ceasurile care se topesc i-au venit de la văzul unui Camembert înmuiat de soare; forma din centru este un autoportret distorsionat. A intrat în colecția MoMA în 1934 și nu a mai plecat de acolo.
Folosire modernă
Ceasurile care se topesc sunt simbolul universal al suprarealismului, al timpului deformat și al realității care alunecă. Folosit în filme (Salvador Dalí însuși a proiectat secvența de vis a lui Hitchcock din „Spellbound”), în campanii publicitare și în orice element vizual care vrea să spună „scena asta nu e tocmai în regulă”. „A o face Dalí” înseamnă suprarealist într-un mod stilizat deliberat.
Etichete