Pax Romana
lit. „pacea romană”
O lungă perioadă de stabilitate impusă și menținută de o putere dominantă.
Origine
Perioada de aproximativ 200 de ani, de la Augustus (27 î.Hr.) până la Marcus Aurelius (180 d.Hr.), în care, în ciuda răscoalelor de la margini, lumea mediteraneeană a fost neobișnuit de pașnică și prosperă sub stăpânirea romană. Pacea era reală, dar era impusă — comentariul ostil al lui Tacitus era că romanii „fac un pustiu și îi spun pace”.
Folosire modernă
Vocabular din relațiile internaționale. „Pax Britannica” a descris dominația britanică din secolul al XIX-lea; „Pax Americana” este termenul standard pentru ordinea condusă de SUA de după 1945. A invoca această expresie semnalează, de obicei, un argument despre dacă merită o astfel de pace, cu costurile ei.
Etichete