cuvânt
greacă
Panteon
lit. „toți zeii”
Mulțimea completă a zeilor dintr-o religie — și, prin extensie, grupul canonic al celor mari dintr-un domeniu.
Origine
Din greaca pan- (tot) + theos (zeu). Panteonul din Roma (construit în jurul anului 125 d.Hr., încă în picioare) a fost un templu închinat tuturor zeilor statului roman. Cuvântul a trecut de la religie la sensul de „cei mari” acceptați ai oricărei discipline.
Folosire modernă
„În panteonul lui [X]” este o expresie critică obișnuită — panteonul jazz-ului, al președinților, al fundașilor din NBA. Mișcarea implicită este de a canoniza pe cineva.
În context
Este deja în panteonul eseiștilor moderni.— critică literară
Etichete
canon
zei
măreție