Lupte cu morile de vânt
A te bate cu dușmani imaginari; a urmări o bătălie care există doar în mintea ta.
Origine
Din „Don Quijote” (1605) al lui Miguel de Cervantes. Cavalerul-amator atacă un șir de mori de vânt pe care le crede uriași, cu lancea coborâtă, și este aruncat de pe cal când pala îl prinde. Sancho Panza, scutierul său, îi atrage atenția — blând și repetat — că erau mori de vânt.
Folosire modernă
Folosit pentru cruciade zadarnice împotriva unor dușmani inventați sau identificați greșit: militanți care își aleg adversarul nepotrivit, manageri care dau vina pe cauza greșită, certuri online cu poziții pe care nimeni nu le susține de fapt. Mai usturător decât „donquijotesc” — donquijotesc e nobil, lupta cu morile de vânt e puțin ridicolă.
În context
Se luptă cu morile de vânt — reglementatorii n-au fost niciodată problema.— comentariu de business
Etichete