Biasul de confirmare
Tendința de a căuta, interpreta și ține minte informațiile care confirmă ceea ce crezi deja — și de a le ignora pe celelalte.
Origine
Studiat sistematic din anii 1960 de psihologul Peter Wason, al cărui experiment „2-4-6” a arătat că oamenii testează regulile căutând doar confirmări. Este un bias cognitiv (o trăsătură a raționamentului uman), nu o eroare logică în sens strict, dar locuiește în același cartier conversațional. „Thinking, Fast and Slow” al lui Daniel Kahneman (2011) l-a adus solid în mainstream.
Folosire modernă
Vocabular obișnuit acum: „bias de confirmare” este explicația standard pentru orice, de la polarizarea politică la deciziile medicale proaste și la știrile pe care le citești. Motoarele de căutare și algoritmii de recomandare sunt acuzați că îl amplifică. „Sunt conștient de biasul meu de confirmare” este, în sine, o lăudăroșenie umilă.
Etichete